rainyme


De-ale mamicilor – Episodul 2
11 mai 2009, 14:44
Filed under: Personal | Etichete: ,

A trecut ceva vreme de cand aveam doar 11 saptamani. Suntem deja in cursul celi de a 20-a saptamani si am ajuns  [dupa noile masuratori J ] la jumatatea sarcinii. Peste cateva zile intram in saptamana 21 si cica de acum incepe greul!

Nu stiu sa spun daca se acutizeaza sentimentul de viitoare mama, dar cu siguranta se acutizeaza temerile de genul oare cum ma voi descurca, oare vom mai putea face ceva fara sa luam in calcul si copilul, de unde voi stii de ce plange, daca se intampla ceva pana sa nasc  si alte asemenea intrebari existentiale pe care, probabil, si le pun toti viitoarii parinti. Cand il simt insa pe bebe-copchilu (mai nou asa il cheama) miscandu-se, facand tumbe si ce o mai face el pe acolo, zambesc instantaneu. Uit orice si zambesc. Si credeti-ma ca e o chestie instinctuala. Sunt ca un mic catel al lui Pavlov: loveste copchilu-zambesc! Simplu. J

Azi e cam agitat. L-am agitat dimineata cand era sa ma busesc in trafic. I-am cerut scuze, dar se pare ca nu iarta atat de usor. Seamana cu taica-sau! J Sper sa nu se razbune vineri, cand avem ecografia morfo-fetala, si sa nu ne arate nici atunci ce are intre picioruse. Nu de alta dar deja ne-a facut-o de doua ori! Si as vrea totusi sa aflu ce sex are dumnealui copchilu, ca sa linistim prietenii curiosi si rudele carcotase. J

In rest, suntem bine. Crestem, crestem, crestem. Eu inca nu am luat in greutate prea mult pentru ca se pare ca asimileaza bebe. La fiecare ecografie imi spune domnu doctor ca ce mare e! Pai si eu ce sa fac dom doctor, daca seamana cu taica-su? ))))

Starile de nervozitate au mai trecut. Pot spune ca m-am mai stabilizat din punct de vedere psihic. Fizic, ma cantaresc in fiecare zi, mai mult nu va spun. J Ma plimb cat de mult pot si incerc sa fiu cat pot de activa. Nu-mi place sa stau degeaba, in repaos. Ma plictisesc si ma enervez. Ma apuca ganduri si intrebari. J

Burtica e din ce in ce mai grea si ma intreb sincer, in fiecare zi, cum va fi la 8-9 luni.  Obosesc repede si suflu greu. Nu-I simplu, dar e totusi placut.

Si pentru ca in proces  a fost si este implicat si tati, trebuie sa stiti ca el se comporta minunat. Ma distreaza enorm atunci cand se oftica pentru ca eu il simt pe bebe-copchilu si el nu. )))) A reusit si el sa-l simta de doua ori si era in culmea fericirii. )) Acum asteapta sa vada cum se misca burtica la tumbele lui bebe, caci tocmai l-am anuntat azi ca se poate vedea daca esti foarte atent. Urmeaza sa ma distrez cand se va oftica din nou, caci cu siguranta nu-i va fi prea usor sa observe. La mine e mult mai usor pentru ca il simt. :P

In scurt timp plecam in concediu. Sper sa-i placa lui bebe concediul in Bucovina caci el a fost motivul alegerii acestei destinatii . J Mergem la aer curat si manastiri ca sa iasa din ele unul sanatos si pios. )))) Sa semene cu parintii, deh, mai ales la piosenie! )))))))

Va salutam!

Comentarii oprite


De primavara…
8 aprilie 2009, 10:46
Filed under: Personal | Etichete: , , ,
Am adunat in week-end multe fragmente de primavara. O parte din ele sunt deja aici . Celelalte, le pastrez ca sa va bucur zilele urmatoare cu ele.
In Gradina Botanica si in Parcul Carol este superb primavara. Sunt flori si culori pretutindeni, copiii zburda si se bucura cu atata simplitate de razele de soare si verdele atat de crud din jur. Nu poti sa nu zambesti cand ii vezi. Nu poti sa nu te bucuri si tu cand le auzi rasetele si le vezi fetele pline de lumina.
 
O primavara cat mai frumoasa in continuare, va doresc!
 
Comentarii oprite


Fragmente – Din Paris… spre Orient
27 martie 2009, 11:23
Filed under: Personal | Etichete: , ,

Cu gandul la aiurea pixul ii scapa pe jos

 

 
La biroul din camera cu aer oriental, cu miros de betisoare si o biblioteca incadrata de fotolii vechi din piele, ramasese cu ochii pe mainile lui. Erau atat de puternice si delicate in acelasi timp, atat de pline de dorinta si durere, cum nu mai vazuse pana atunci. Stia ca o atingere ar fi putut sa o faca sa explodeze, stia ca ar fi putut sa lesine in bratele lui, stia ca ar fi plans de dorinta daca ar fi putut…Privirile urcau spre ochii atat de calzi si adanci. Stia ca acolo se ascund povesti atat de frumoase si triste, stia ca acolo nu va putea ajunge niciodata, stia ca acele priviri nu le va putea uita niciodata…
 
In camera goala de la etaj stateau si se priveau. Atat. Nici nu ar fi fost nevoie de mai mult, nici nu si-ar fi putut dori mai mult. Pe covorul cu desene indiene stateau mana in mana, fat? in fat? si se priveau. Trecusera demult de bariera ochilor unor necunoscuti. Erau unul in celalat fara ca macar sa se atinga. Respirau acelasi aer si gandeau aceleasi ganduri. Isi spuneau cat de mult insemnau unul pentru celalat fara cuvinte. Le erau atat de inutile si mute cuvintele incat ajunsesera sa le urasca. Doar degetele lor se imbratisau fara sfarsit intr-un tremur de nepatruns.
 
Nostima, draguta, calda, iubitoare, tandra, fragila… De partea cealalta… tot restul… Aici se termina si incepea totul. Aici se intalneau si desparteau drumuri, aici adormeau amintiri si se trezeau sentimente, aici se auzea sunetul muzicii inca necantate pentru ei…
 
Sunetul pixului cazut pe dusumea o trezi din vis. Taisa se ridica agale, isi puse un pahar cu vin alb si iesi in balconul ce dadea spre gradina cu maslini. Simtea nevoia sa fie mangaiata de linistea din fosnetul frunzelor de maslin, simtea nevoia sa miroasa aerul fierbinte al Indiei si sa zambeasca cu gandul la el… la ea… la iubire.
Comentarii oprite


La paralele :)
19 martie 2009, 9:47
Filed under: Personal | Etichete: ,

Anul trecut, pe 18 martie, pe la ora 16.00, eram in aeroport si urma sa zbor pentru prima oara cu avionul . Spre Dubai .

Anul asta, pe 18 martie, putin peste ora 16.00, eram la spital, faceam ecografia. Mi-am vazut copilul. Pentru prima oara am vazut ceva concret . J 

Oare la anul, pe 18 martie, pe la aceeasi ora, ce voi face? :D

Comentarii oprite


De-ale Mamicilor- Episodul 1
13 martie 2009, 9:50
Filed under: Personal | Etichete: ,
Azi avem 11 saptamani si o zi. Crestem, crestem, dar parca insuficient de repede. J
Pana sa ajung in ipostaza de viitoare mamica ma intrebam multe lucruri. Cum pot sa tina minte femeile insarcinate in cate saptamani sunt? Cum au rabdare sa numere saptamani? De ce nu spun in ce luna sunt si nu in ce saptamana? Ce simt fizic femeile insracinate? Ce gandesc?
Din pacate nu am avut o prietena atat de apropiata careia sa ii pot pune toate intrebarile acestea, iar la alte persoane nu am indraznit sa apelez. Mi se parea… asa… o incalcare a intimitatii.

Acum insa toate cele de mai sus sunt traite si mi se par atat de firesti. Normal ca tii minte si numeri saptamani, numeri chiar si zile, pentru ca vrei sa treaca mai repede, sa creasca. Vrei sa simti si tu ceva concret in interior. Vrei sa afli ce sex are copilul. Vrei sa se nasca, vrei sa il vezi.

E adevarat ca, pe de o parte, te temi de momentul aparitiei lui (copilului) pe lume pentru ca e ceva cu totul nou, ceva ce implica atat de multa responsabilitate, ceva ce te schimba din copilul mamei care cerea ajutor in parintele care trebuie sa ajute, sa protejeze, sa gaseasca solutii la probleme, sa…tot.  Pe de alta parte insa astepti momentul in care va aparea pe lume cu atat de multe nerabdare. Astepti cu atata entuziasm primul zambet, prima strangere de manuta, primul gngurit, primii pasi, toate primele!

Ma intrebam ieri cum de nicio prietena nu m-a intrebat pana acum cum e sa fii insarcinata . Cum e sa fii insarcinata din punct de vedere psihic, din punct de vedere al trairilor prin care treci… Eu eram tare curioasa inainte de, dar dupa cum ziceam nu am indraznit. Acum ca aflu, mi se pare ciudat si fascinant. Sunt atat de multe stari prin care trec: fericire, tristete, nerabdare, teama, oboseala, curiozitate, nervozitate. Uneori am impresia ca sunt neglijata, ca cei din jurul meu sunt interesati doar de copilul pe care il port, ca eu nu mai contez. Alteori, dimpotriva, mi se pare ca ei nu acorda prea multa importanta fiintei care creste in interiorul meu. Uneori ma enrvez fara sens si ma supar din motive prostesti. Am impresia ca pierd timp, ca totul mi se cuvine, ca nimeni nu are dreptul sa ma contrazica pentru ca nu stie prin ce trec, ca am dreptul sa resping pe oricine si orice. Noroc ca starile astea trec repede. Din pacate mai si revin! :)
Am inceput sa citesc mult despre copil, despre starile si stadiile prin care trec femeile insarcinate, despre evolutia sarcinii, despre… Cand vedeam femei insarcinate facand asta mi se parea ca exagereaza, ca pun prea mult accent numai pe asta, ca vorbesc numai despre asta si ca le preocupa numai asta. Din exterior asa pare. Si poate ca asa este. Dar acum inteleg ca nu are cum sa fie altfel si ca nu poti simti asta pana cand nu esti acolo, in ipostaza de viitoare mamica. Acesta este unul din motivele pentru care evit sa vorbesc prea mult despre sarcina. Nu vreau sa-i plictisesc pe ceilalalti cu subiectul asta, nu vreau sa par obsedata de asta. J     

Miercuri mergem sa ne vedem iar. Numar zilele de cate zece ori pe zi pe degete. J 

Atat. Va urma.
 
Later edit: buna sugestie, Raton ! :)
Comentarii oprite


Intrebari IeZistentiale si concluZionisme
10 martie 2009, 13:49
Filed under: Personal | Etichete: , ,
  • Martisorul nu este un insemn Crestin, deci nu purtam! ? Nu vad inca legatura, dar ma mai gandesc!
  • Nu trebuie sa facem ceva ce putem pentru ca i-am putea frustra pe cei ce nu pot face acel ceva. Vorbind la modul general suna oarecum etic, dar particularizand in, de exemplu, A CALATORI, cum e? Hm?!
  • Uneori solutia este sa nu mai cauti solutii.
  • Ceea ce pare simplu este de fapt atat de greu de pus in practica!
  • Descoperiri :
    • Curajul este o virtute.
    • A trai este o virtute.
    • A sti daca traiesti cu adevarat ori nu este o virtute.
  • Primavara a venit, norii astia si ploaia sunt doar capricii ale vremii. :)
Iata si Primavara in Centru:

 

Comentarii oprite


De week-end fain
9 martie 2009, 9:27
Filed under: Personal | Etichete: ,

Copii, eu am avut un week-end fantastic. L-am inceput de vineri seara si l-am terminat aseara, in capeaua din sufragerie, unde am adormit cu succes pe la 8 si ceva.

Vazut omi dragi, primit flori frumoase, daruit flori frumoase, plimbat in Herastrau, vizitat Muzeul Satului ,  fotografiat mult, mancat mult, ras mult, odihnit suficient. 

Urmeaza sa va impartasesc poze, dar probabil maine, caci azi, luni fiind, am luat aparatul foto dar fireste ca am uitat ceva: cablul de transfer. J  

Asadar, pregatisem chiar si o fotografie frumoasa pentru a le ura femeilor de 8 martie, pregatisem chiar si niste cuvinte frumoase pentru omi dragi si femei, asa in general, dar week-end-ul asta am fost prea ocupata sa fiu fericita! Asa ca, iertare voua, veti primi si foto si cuvinte frumoase, dar cu intarziere! J

Pana una-alta, tin sa multumesc pe aceasta cale minunatului so?, care mi-a daruit minunatul week-end, cat si minunatilor omi frumosi si buni din jurul meu care m-au facut sa ma simt bine (se stiu ei!).
 
PS: La multi ani cui trebuie de Mucenici! :)
Comentarii oprite


N-as fi vrut sa ploua
6 martie 2009, 8:09
Filed under: Personal | Etichete: , , ,
Imi placea primavara care venise afara, dar daca-i musai, cu placere, vorba aceea.
Azi ma vad cu omi dragi. Azi se termina saptamana .
Azi bebe are 10 saptamani si o zi iar burtica a crescut putin.
Azi am primit ghiocei galbeni pentru ziua de 8 martie , iar in birou e cam frig.
Azi am sa-l ascult din nou pe Vintila de la Jurnalul.
Un sfarsit de saptamana frumos sa aveti!
 
PS: Mi-a inflorit leandrul din birou. De saptamana trecuta, dar am uitat sa va impartasesc bucuria. Ia uitati ce dragut e! :)
 
Comentarii oprite


Ca tot ploua afara…
5 martie 2009, 15:35
Filed under: Personal | Etichete: , , ,
… simpaticul Vintila… :)
 

Comentarii oprite


Energizant
26 februarie 2009, 14:58
Filed under: Personal | Etichete:
Azi sunt energizata. Nu de tine si nu de ganduri. Si nici nu m-am dat pe Red bull-uri. Azi El imi da energie. Zambeste, apare, dispare
Face cu ochiul si
Intinde mana spre mine. 
 
Ma priveste calm, linistit de la locul lui.
Ma fastacesc putin, privirea e mai directa decat ma asteptam si adanc implantata… de cand il astept!  
 
 
Vizitele ma bucura si ma destind in masura in care le pot face fata. Iar la vizitele omilor dragi fac oricand fata… cu placerea incepatorului. 
 
Tu mi-esti in spate, te simt de parca mi-ai fi fost dintotdeauna. Bantui pe strazi si ma cauti
In fiecare bruneta cu zambetul acela.
 
Inca putin. Mai putin de o ora si ne intalnim face to face. Azi bantui dupa tine asa cum mi-am propus de doua zile. Azi e Primavara de joi cu Soarele energizandu-mi simturile…
 
Later edit: Am fost, am bantuit, ne-am intalnit! Ghioceii sunt superbi, cartile sper sa fie misto… Iti multummesc pentru ziua de azi, iti multumesc pentru zambete si mangaieri ! M-au cam muscat dintii tai reci dar…iti multumesc dragul meu, Soare!
Comentarii oprite



Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X