rainyme


Cu multumiri si bucurie in suflet
29 august 2008, 23:00
Filed under: Personal | Etichete: ,
"C,
> te vad :) in toate pozele si desenele.
 > Ai reusit sa surprinzi parte din Infinitul Iubirii, sa ai
 > parte de tot ce e
 > mai bun pe lumea aceasta.
 > De multe ori te-am citit si mi-ai schimbat starea de
 > spirit, reusesti sa
 > transmiti de fiecare data optimism.
 > Sper din tot sufletul ca esti bine.Sa stii ca am fost in
 > Delta cu tine anul
 > acesta si am suflat si in papadii, superbe poze.
 > Felicitari!
Te imbratisez.
> M."

 

Asa suna un mesaj primit  pe mail de la un vizitator/toare a blogului meu… Nu pot descrie ce am simtit cand am citit mesajul. Pot doar sa spun ca la terminarea lui am zambit. Frumos si cu tot sufletul. Multumesc!
 

"M,

Sunt bine. E doar o perioada mai zbuciumata, cu multe treburi pe acasa, cu nebunie la serviciu… Timpul pare sa nu-mi mai ajunga de multe ori, de aceea mai rar ma gasesti pe blog in ultima vreme…

Iti multumesc pentru toate cuvintele frumoase, pentru acest mail, care este primul de acest fel de la un/o necunoscut/a. Inseamna mult si mi-a stat putin inima in loc atunci cand i-am citit titlul…. dar sunt bine… si acum zambesc :) Mi-ai adus inca un zambet pe buze… ceea ce inseamna mult, pentru ca sunt putine persoanele care reusesc sa o faca (nu pentru ca as fi eu dificila, ci pentru ca putine persoane sunt constiente de cat de mult inseamna un zambet).

Ma bucur ca ti-au placut pozele si ca reusesc sa inspir optimism… Am sa-mi permit sa postez cuvintele tale… fara a spune de la cine sunt.. pentru ca intr-adevar inseamna foarte mult pentru mine! Inseamna inca un succes:))

Sper sa mai vorbim  curand si sa ma vizitezi intotdeauna cu placere… dar cu tine ce-i, ca’ nu prea mai scrii? Esti bine? :)  

O seara frumoasa!
C."
 
Iar asta este raspunsul meu….
 
Intrasem pe net sa postez altceva, intrasem putin trista pentru ca afara sunt ceva nori pe cer si nu am reusit sa vad nicio stea… intrasem putin ingandurata… dar acum stiu ca voi zambi frumos in timp ce ma va fura somnul.
Multumesc!
Va doresc tuturor sa simtiti ce simt in momentul asta! Somn usor…:) 
Comentarii oprite


desene pe asfalt
29 august 2008, 15:23
Filed under: Personal | Etichete: ,
Mi-ar place sa stiu sa desenez…. sa-mi desenez gandurile, visele, sentimentele pe care nu le mai pot descrie in cuvinte. Mi-ar place sa stiu sa desenez  doi nebuni … frumosi si zambetele lor. Mi-ar place sa pot desena  ochii nevinovati ai unui copil… sau infinitul. Am citit la Chirila pe blog despre infinit. Stie cineva cum arata el? L-a fotografiat cineva vreodata? Ma poate ajuta cineva sa desenez infinitul? Cum se ajunge la infinit? Stiti? NU se ajunge, nu-i asa? Dar macar putem merge spre el… peste limite…
Si iubirea… Stiti unde se termina iubirea? Ea NU se termina. Noi, oamenii "o terminam". Ne trezim la un moment dat, ca "nu ne mai trebuie"…
Si viata… si nebunia din sufletul indragostitilor… si durerea din sufletul unei mame cand isi pierde copilul… N-as vrea sa simt niciodata aceasta durere. Am incercat de multe ori sa mi-o inchipui si aveam impresia ca ma duc in jos… spre … abis…
…si oamenii. As vrea sa desenez oamenii asa cum sunt ei… 
Sunt atat de multe lucruri pe care mi-ar placea sa le pot desena, atat de multe lucruri pentru care nu am cuvinte, atat de multe lucruri pe care, in lipsa de alte instrumente, incerc pur si simplu sa le simt…
Si zambesc. Zambesc pentru ca un copil….nu stie sa faca nimic cand se naste…decat sa zambeasca si sa planga…

Comentarii oprite


Dialog… 3
29 august 2008, 14:07
Filed under: Personal | Etichete:
"Spune-mi cum esti… cu multe cuvinte…"
"Sunt cum ma stii, dar ma mai stii?"
"Ultima oara cand te stiam erai buna… puternica… feminina…"
"Sunt. Si asa … si in multe alte feluri… cu multe cuvinte…"
"Esti fericita?"
"Cred ca traiesc… deci … probabil ca sunt si fericita".
"Stii ca mai e mult pana departe, nu?"
"…da… si imi doresc… atat de multe…"
"Dar unde te duci TU?"
"… nicaieri… spre nicaieri… cred. Cineva mi-a spus ca am aparut de nicaieri si ma gandesc ca, probabil, ma duc … tot spre nicaieri… nu stiu exact…"
"Nu-i nimic, mie imi place asa… mult…"
Comentarii oprite


Nu-i usor
29 august 2008, 11:44
Filed under: Personal | Etichete:
Nu-i usor sa simti ca tot ce ai considerat in ultimii 6 ani valoare dispare… se sterge… se evapora… Nu-i usor sa simti dintr-o data ca locul ala pe care ti l-ai construit… nici nu stiu cum sa-i spun… baza… se clatina si in orice moment poate cadea… Nu-i usor sa vezi cum oameni pe care ii apreciezi pleaca… Nu-i usor sa te simti din ce in ce mai strain intr-un loc de care aveai impresia ca apartii… Nu-i usor sa simti cum ti se ia ceea ce ai castigat cu greu intr-un timp… Nu-i usor, dar pare sa fie …viata…
Comentarii oprite


Nu renunta
29 august 2008, 11:32
Filed under: Personal | Etichete: ,
 "Intotdeauna
este prea devreme sa renunti."
Norman
Vincent Peale
Sursa:  Best Jobs

 

Comentarii oprite


fuck friend….
26 august 2008, 14:31
Filed under: Personal | Etichete:
Am vrut sa scriu ceva frumos … Frumos pe naiba! Cum sa scriu frumos cand aflu ca… Nu stiu cum sa spun! Sunt atat de indignata ca’ nici nu stiu cum sa formulez! Unii cica sunt prieteni, si baga din belsug de-alea cu mama de-abia astept sa ne vedem, ca ce mult insemni, ca bla .. bla… bla… P….. mea! Vrajealaaaaaaaaaaaaaaaaa! oare cand o sa ma invat minte si sa nu mai vreau nimic de la nimeni! De fapt nici n-am vrut nimic, doar ca am avut anumite asteptari ! dar nici de-astea nu tre’ sa ai domnule, ca’ au oamenii mari grija sa ti le futa!    
Pai nu dam noi ochii? Pai se inatlneste munte cu munte, dar om cu om! Bineeeeeeeeeeeeee! BAI, macar un telefon de "hai ca eu plec si ne vedem data viitoare"! Fuck! mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, ce m-am enervat!
Comentarii oprite


Best Jobs loveste din nou…
26 august 2008, 8:41
Filed under: Personal | Etichete: ,

"Sa te schimbi si sa te schimbi in bine sunt doua lucruri diferite." Proverb german

 

Comentarii oprite


De-a valma
25 august 2008, 21:32
Filed under: Personal | Etichete:
Mie o sa-mi stea mintea in loc la un moment dat domle’! Doamne fereste!
1. Ia uitati ce am gasit in caloriferul din bucatarie cand l-am curatat!
In caz ca nu va dati seama ce e, e o moneda de 5 lei de pe vremea lu’ Republica Socialista, un invizoc sau cum i-o mai zice, o bila… si mai era, mult, mult, mult, mult, enorm de mult jeg!
2. Dupa asta, in piciorul chiuvetei de la baie, "ascunse", doua ambalaje de tampoane !!!!!!!!!!!!!!!! WTF! Cat de imbecil, jegos, idiont, nesimtit, imputit poti fi ca sa faci asta in propia casa? Vorbesc de proprietarii anteriori! Dumnezeuleeeeeeee!!!!!!
3. Cumparat rezervor la wc de nou, din Bricostore , sigilat si, ghiciti ce! Lipseste  o teava din el si domnu’ instalator nu ne poate termina lucrarea nici in seara asta! :( ((( Ca ….
4. O prietena a venit din Anglia pentru cateva zile in vacanta. O sun. Ca sa ne vedem. Si… stupefactie! Fata tocmai primise un telefon prin care era anuntata ca doua persoane foarte apropiate, care fusesera ieri pe la ea si apoi plecasera la mare, s-au inecat ! El, 31 de ani, s-a dus. Ea, nu stiu varsta, e inca la spital in stare grava ! OMG!!!!
Iertati-ma ca am dat asa cu ele in voi, de-a valma, dar asa au venit si ele peste mine!
Ok, primele trei sunt banalitati, dar pe mine tot ma socheaza astfel de aberatii!!!!!!
Noapte buna! :(
 
 
Comentarii oprite


Noul oaspete…
25 august 2008, 21:27
Filed under: Personal | Etichete: ,
 … de pe frigider …
Scuze de intarziere si multumesc aducatorului!
Comentarii oprite


Cum se joaca oamenii mari…
25 august 2008, 15:13
Filed under: Personal | Etichete:

Scriam candva ceva despre sa ne jucam frumos. Habar nu am acum ce scriam atunci. Am dat intamplator peste numele asta in timp ce ma uitam prin fisierele cu texte scrise de mine. Nu l-am deschis… cine stie ce spuneam acolo?!

 

Revenind, in momentul in care am citit titlul, ma gandeam cat de urat ne jucam noi oamenii maturi in marea majoritate a timpului. Si copiii se joaca uneori urat, se mai lovesc, se mai supara, mai plang, dar apoi totul trece. Se impaca si uita. Ar fi prea simplul sa fie asa si cu oamenii mari , nu-i asa? Oamenii mari se joaca urat, apoi din ce in ce mai urat, se lovesc pe la spate cu gesturi si cuvinte, sangereaza, si cu cat rana sagereaza mai tare cu atat mai placut parca este sa lovesti in continuare. Oamenii mari nu se impaca si niciodata nu trece. Oamenii mari nu stiu sa ierte, nu stiu sa uite, nu stiu sa treaca peste si sa zambeasca asa cum fac copiii. Oamenii mari nu mai stiu ce inseamna simplitatea si frumusetea vietii. Ciudat este ca atunci cand sunt mici, oamenii  mari nu constientizeaza simplitatea si frumosul, dar le traiesc. Iar atunci cand incep sa le constientizeze, cand oamenii mici se fac mari, nu le mai apreciaza. Nu mai stiu ce inseamna bun simt, respect, onoare, cinste, corectitudine …iubire… lucruri din astea mici si simple, dar atat de frumoase. Cand copiii se fac oameni mari incep sa se joace de-a rautatea, de-a perversitatea, de-a furtul… de-a lipsa de principii… de-a nesimtirea… de-a prostia. Au niste scopuri si niste interese bine definite, dupa parerea lor. Si astea merita orice sacrificiu. Oamenii mari stiu sa se joace urat si sa faca sacrificii. Si au impresia ca stiu pentru ce. Daca un copil i-ar intreba de ce, ar spune: ei, lasa, o sa vezi tu cand o sa cresti. NO shit! Ce bine ar fi daca un copil ar putea sa raspunda asa!

 

 

Comentarii oprite



Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X