rainyme


Experiente…in continuare
26 martie 2007, 9:07
Filed under: Personal | Etichete:

Spuneam aici ca incerc sa ma obisnuiesc cu alt acasa. De atunci si pana acum, am mai trecut printr-o faza de obisnuit cu inca un acasa, iar intr-o saptamana ma mut  in sfarsit acolo unde de acum in colo ar trebui sa fie definitiv ACASA. Mi-e atat de teama! Dupa toate peripetiile prin care am trecut pentru a obtine aceasta casa, dupa toata problemele si tot chinul am ajuns sa nu-mi mai doresc nimic, sa nu vreau decat sa pot da timpul inapoi pentru a nu mai parasi niciodata adevaratul acasa!

Se poate numi trauma faptul ca in 4 luni de zile am locuit in 4 locuri? Poate fi asta cauza unei depresii, a unei caderi nervoase si a unei dureri continue in dreptul inimii urmata de multe lacrimi? Ei bine, da, poate! Desi, mai mult ca sigur nu as fi crezut-o daca nu as fi trait-o. As fi spus probabil ca exista lucruri mult mai grave care sa te darame! Si stiu ca exista! Si stiu ca se poate si mai rau, dar pentru mine este acum suficient de greu, suficient de dureros, suficient de urat, incat sa un mai vreau mai mult! Sper sa ma fereasca Dumnezeu acum de mai mult!!!

 

Macar… nu mai sunt singura! Macar iubitul meu este alaturi de mine si ma sustine! Si, desi amandoi am obosit, amandoi am consumat suficienti nervi si energie, sper sa mai putem si sa ne spijinim unul pe celalalt caci mai avem de consumat mult de acum incolo! Suntem abia la inceput iar nebunia mutarii, lucrarilor in casa, mobilei si altor lucruri de genul asta ne va lua inca ceva timp si energie!

 

Sper din tot sufletul sa ma obisnuiesc repede cu noua casa, sa sa simt ca acasa, sa imi recapat increderea in mine si puterea, sa imi iubesc casa si sa fiu fericita acolo.
 
 Astept cu nerabdare sa pot povesti cum m-am imprietenit cu holul, cu balconul, cu baia si bucataria si cum ma simt in lumea mea atunci cand intru in camera! Astept cu nerabdare sa retraiesc acele sentimente de siguranta, caldura, liniste, pe care nu le-am mai trait de cand am parasit apartamentul parintilor mei… Sper si promit ca voi povesti!
Comentarii oprite


La 4 luni…dupa
26 martie 2007, 9:05
Filed under: Personal | Etichete:
Nu am crezut vreodata ca imi va fi atat de greu, ca ma va afecta atat de mult, mutarea din casa parintilor mei.
Saptamana asta, intr-una din zile, am trecut prin spatele blocului in care am locuit 24 de ani, am privit balconul de la care m-am uitat de atatea ori plictisita spre piata, mi-au dat lacrimile! Daca as putea sa fac ceva acum, pentru a ma intoarce acolo, pentru a recastiga casa copilariei mele, casa vietii mele, cu siguranta as face!
 Intr-o saptamana ma mut in noua noastra casa. Este foarte aproape de locul unde am copilarit, la doar 3-5 minute. Nu stiu cat de usor imi va fi sa ma obisnuiesc, nu stiu daca vreodata voi ajunge sa ma simt in siguranta si sa ma consider acasa. Sper din tot sufletul! Acum, singurul loc in care ma simt in siguranta este in noua casa a parintilor mei. Probabil ca e vorba de ei, de sentimentul de siguranta pe care ti-l ofera a fi copilul cuiva. Abia acum am inceput cu adevarat viata de adult. Si am facut-o brusc si cu prea multe schimbari dintr-o data! Si e greu, si doare si va ramane pentru totdeauna!
 Ma credeam mult mai puternica! Ma credeam mult mai…. altfel! Dar iata cum viata ne demonstreaza intotdeauna ca este cum vrea ea si nu cum vrem noi sau credem!  
 
Sunt puternica! Trebuie sa fiu! Nu am cum sa fiu altfel! Doar ca e o perioada extrem de grea, o perioada in care ma agat de fiecare lucru mic din trecut, de fiecare maruntish care ma duce acolo, la siguranta pe care o simteam (inconstient) la mama acasa.
 Pana acum mi-am dorit enorm de mult un copil. Acum ma tem de un copil! Ma tem de cata responsabilitate implica, ma sperie gandul ca eu, si nu mama, va trebui sa ma descurc in orice situatie, sa fiu cea care le stie si le poate face pe toate, cea care protejeaza… E greu, e foarte greu!
 Cand auzeam vorbindu-se despre lucruri care ne marcheaza toata viata, despre cadere nervoasa , despre depresie, despre traume cauzate de diverse schimbari, nu intelegeam exact aceste lucruri si nu credeam ca mi se pot intampla mie… Credeam atunci ca trebuie sa fie lucruri ingrozitoare care sa te marcheze intr-adevar si sa te darame, dar iata ca nu e chiar asa! Iata ca schimbarile din viata noastra, chiar daca nu grave, ne marcheaza enorm de mult! Imi dau seama acum ca poate si eu la un moment dat (cu siguranta in mai multe datzi), am fost o astfel de schimbare in viata cuiva, fara sa realizez… Iertare celor care le-am marcat viata in mod neplacut! A fost fara intentie! N-as face rau nicodata cuiva in mod constient! 
Sper din tot sufletul ca viata mea, sa fie din nou a mea cat mai curand. Acum mi-e straina! Sper din tot sufletul sa imi recapat increderea in mine cat mai curand si sa imi doresc din nou, fara sa ma tem….un copil!
 
 Afara e cam innorat acum (e sambata, 24 martie , ora 12.20)… dar am sa ies totusi sa ma plimb putin pe la ai mei prin curte. Poate aerul rece si curat ma va ajuta….
Comentarii oprite


Ca ciupercile dupa ploaie…
13 martie 2007, 14:02
Filed under: Personal | Etichete:

De cateva zile autocarul care ne aduce de la birou (sediul firmei la care lucrez s-a mutat de curand undeva in Mogosoaia si ne aduc acasa autocare inchiriate) si-a schimbat traseul. Vine pe la Apusului iar eu cobor undeva pe la Gorjului, si merg pe jos pana la Veteranilor unde locuiesc acum (caci in mai putin de-o luna ma mut- mi-am luat casa J).

Buun. Ideea era ca, in fiecare zi, cum vin eu pe jos, vad o multime de copii. S-a incalzit afara si e ora la care parintii isi scot piticii la aer (cam pe la ora 17 se intampla). Wow, sunt foarte multi. In prima zi mi-am spus ei, tocmai ce s-a incalzit si de-aia sunt atat de multi, dar or sa se imputineze. De unde? No way! E ora lor si trotuarul lor! J Adevarul e ca pe trotuarul din stanga cum vii spre Veteranilor, e destul de placut comparativ cu alte zone. Sunt blocuri, dar sunt si copaci mari si trotuarul e destul de larg, incat sa se poata merge si cu bicicleta, caruciorul si alte mijloace de transport, dupa posibilitati, in functie de varsta si banii parintilor J

Si sunt atat de dulci, atat de haiosi, care mai de care mai frumos imbracat, care mai de care mai zambaret si mai rosu in obraji, care mai de care mai grabit sa fie el primul si sa o strige pe mami… Mi-aduc aminte ca asa era cand eram copil si dadea cate o ninsoare afara. Ieseam cu totii, alergam, ne bucuram, ne bateam cu bulgari, faceam oameni de zapada… Copiii astia saracii nu vor mai trai niciodata asa ceva! Cand ma gandesc ca in iarna asta, de ex, nu a fost nici macar o zapada in Bucuresti!… L

Cert este ca imi dau o stare de bine, si ca, oricat de obosita as fi, oricat de tare m-ar durea capul, de fiecare data ajung cu zambetul pe buze acasa. E acelasi sentiment pe care il traiam cand vedeam acel caine din cartierul meu…

Oare vestesc ceva aceste ciupercutze? J 

Comentarii oprite


Cei 40 de Mucenici
9 martie 2007, 8:08
Filed under: Personal | Etichete:
Luna lui martie este intotdeauna o luna plina de sarbatoare si de veselie… luna lui martie este intotdeauna o luna cu multe zambete si primavara…
 
Dupa martisor si ziua femeii , iata ca a venit in sfarsit si ziua barbatului !
La multi ani tuturor barbatilor si la multi ani tuturor celor care nu au un nume de sfant, caci, din cate stiu eu, astazi este ziua lor!
 
De vreti sa stiti mai multe despre aceasta zi, gasiti aici.
 
Sa va veseliti, sa mancati mucenici si… sa beti cele 40 de pahare! :)
 
 
Comentarii oprite


Parfumul buclucash
7 martie 2007, 14:47
Filed under: Personal | Etichete:

Colega de birou (de langa biroul meu) a folosit azi un parfum care m-a terminat cu nervii. E un parfum dulce, pe care il stiu de mult timp si pe care nu l-am putut suporta niciodata. Problema mea este ca, atunci cand nu imi place un parfum, ma ia o durere de cap de innebunesc. Ei bine, suport de azi dimineata acest miros si simt ca o iau razna. Ma doare capul ingrozitor!

Ce poti face in astfel de situatii? Probabil (mai mult ca sigur) ca ei ii place parfumul pe care l-a folosit. Ar fi… aberant sa ii spun sa nu il mai foloseasca. Mai ales ca tipa este si nou angajata .

Sper din tot sufletul sa nu il foloseasca prea des. Azi a fost prima oara! Dar ce ma fac daca se repeta prea des?

 

 

 

 

 

Comentarii oprite


10 lucruri care imi plac la mine
7 martie 2007, 8:10
Filed under: Personal | Etichete:
Pentru ca am vorbit despre lcururile pe care le urasc la mine, am sa incerc acum sa spun ce imi place la mine, desi, avand un spirit autocritic foarte dezvoltat, ma tem ca nu voi reusi sa gasesc 10 calitati. Daar….
 
 1.Ambitia.
 2.Vointa.
 3.Puterea de a reveni (desi trec printr-o perioada greutza in care am avut impresia ca cedez nervos si ca nu mai pot, totusi nu am sa ma las!).
 4.Faptul ca scriu.
 5.Ca pot aprecia altceva decat banii, ca pot inca sa ma bucur de o priveliste frumoasa, de un rasarit, ca pot inca sa admir un copac si sa ma bucur ca imi spal mainile in apa unui rau.
 6.Ca pot ierta usor, ca pot trece peste, ca nu ma supar decat foarte greu.
 7.Ca imi place si sunt gata oricand sa ajut.
 8.Optimismul.
 9.Ca sunt descurcareatza.
 10.Ca am tot timpul pretentii si vreau mai mult de la mine.
 
 Cam asta ar fi….
Comentarii oprite


10 lucruri pe care le ador
7 martie 2007, 8:08
Filed under: Personal | Etichete:

Foarte posibil ca aici sa se repete cateva lucruri spuse la 10 motive pentru care traiesc, dar am sa incerc totusi. E important sa constientizam ce ne place, cat de mult si de ce ne place, pentru ca in momentele in care ne simtim descurajati, obositi, deprimati, sa ne aducem aminte motivele pentru care merita sa ne revenim, motivele pentru care merita sa zambim. So…

1.Zambetele dulci ale copiilor si rasul acestora. Imi place la nebunie cum rad copiii!2.Florile. Iubesc florile, aproape toateJ!

3.Cadourile.
 4.Adierea vantului.
 5.Imi place la nebunie sa rad!
 6.Mirosul de proaspat. Si ca sa se inteleaga mai bine, si ca sa nu uit, am sa dau cateva exemple: mirosul de paine proaspata, de prosoape proaspat spalate, de camera proaspata-in care tocmai s-a facut curatenie, parfumurile care miros a fresh…
 7.Cerul.
 8.Raurile.
 9.Muntii.
 10.Surprizele.
 … si…
Bonus: Pe mine cand sunt vesela! J
Comentarii oprite


Cand dezamagesti…
7 martie 2007, 8:07
Filed under: Personal | Etichete:

Aseara am stat de vorba la telefon cu o persoana importanta pentru mine, o persoana care conteaza. Mi-am adus aminte apoi de un moment din viata mea cand am dezamagit aceasta persoana, cand m-am dezamagit pe mine. De cate ori imi amintesc acel moment imi este rusine de mine, gonesc gandul pentru ca nu-l support. Mai ales ca ceea ce a dezamagit atunci a fost un gest pe care nici acum nu il inteleg dar care atunci cand l-am facut mi s-a parut cat se poate de firesc. De fapt, aici e problema: nu reusesc sa inteleg de ce am facut ceea ce am facut. Si atunci ma intreb de cate ori in viata actionam, reactionam in acest mod. De cate ori in viata gresim fara sa vrem, fara sa constientizam ca o facem, pentru ca apoi sa ne dam seama si sa ne intrebam de ce am facut-o? De cate ori dezamagim oameni, ne dezamagim pe noi, prin actiuni in care apoi nu ne mai recunoastem? Si cum am putea evita asta? Ce am putea face pentru a nu mai ajunge la un moment dat sa ne intrebam: Cum de am putut face asta? De ce am facut asta?

Nu gasesc acum niciun raspuns, nu stiu daca de fapt exista un raspuns, stiu doar ca acum ma gandesc de mult mai multe ori (chiar daca probabil exista persoane care m-ar contrazice) inainte de a face ceva, de a lua o decizie. Nu stiu daca e bine, pentru ca iau mai greu deciziile si… ca sa fiu sincera… tot mai gresesc J. Doar ca, nu am mai ajuns de atunci sa imi pun intrebarea Cum de am putut face eu asta?… Si macar asta ma bucura.

Concluzia este ca nu doresc nimanui sa traiasca intamplari, actiuni in care nu se regaseste nici macar o secunda!  

 

 

 

Comentarii oprite


10 motive pentru care …. traiesc
2 martie 2007, 13:08
Filed under: Personal | Etichete:
In timpul unei conversatii  esti mereu tentat sa spui vai, dar sunt atatea motive pentru care merita sa traiesti!. Ok, pai sa vedem macar 10 din ele, nu?
 
1.Am sa-l pun primul pentru ca este acum ceea ce-mi doresc cel mai mult: un copil (bine, in principiu vreau doi, dar mai e pana acolo).
2.Muntele (chiar daca nu l-am mai vazut demult).
3.Natura, in general: copacii, raurile, florile, cerul (cu nori si fara), marea, pasarile… si calatoriile (chiar daca nu am facut foarte multe pana acum).
4.Familia mea (toata! J ).
5.Prietenii.
6.Muzica si dansul.
7.Cartile.
8.Scrisul.
9.Felul meu de a fi- chiar cred ca merita sa traiesc pentru felul meu de a fi (o fi lipsa de modestie, dar e si sinceritate).
 Si…
10.Toate lucrurile noi pe care le descoperi si le faci de-a lungul vietii…  

 

Well… cam astea ar fi pentru mine.

Comentarii oprite


Ten things I don’t like about me
2 martie 2007, 11:46
Filed under: Personal | Etichete:
Wow! Greutz!
 
  1. Ca sunt prea sensibila dpdv al sanatatii, probabil sistemul imunitar nu e prea ok… 
  2. Ca pun la suflet totul si pana si cel mai mic lucrusor ma poate rani…
  3. Ca, de cele mai multe ori, nu arat cand ma doare.
  4.  Ca vreau tot timpul sa le fac pe toate singura, fara ajutor si tocmai asta a fost cauza ultimei caderi …
  5.  Ca nu am parul mai des si unghiile mai tari J 
  6. Urasc faptul ca nu pot fi dura si …. mai mult decat dura, cu cei care o merita, cu cei ce sunt asa cu mine fara motive!
  7.  Ca nu ii pot ajuta pe ai mei mai mult, cu mai mult!
  8. Ca nu ma pot lasa de fumat.
  9.  Ca mi-e frica de inaltime, foarte frica de inaltime si nu suport senzatia de gol!
  10. Ca nu mai sunt in stare sa urc pe munte asa cum o faceam odata….
….si… bonus:
 
 Ca de cele mai multe ori, cand ma enervez, spun lucruri pe care apoi le regret foarte tare si de care imi este rusine!

        Cam asta ar fi… probabil daca ma mai gandesc mai gasesc!

Comentarii oprite



Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X