rainyme


Vama…
29 noiembrie 2006, 10:57
Filed under: Personal | Etichete:
 
"Progresam si uitam sa fim fericiti,
Ingropam bucurii intr-o mare de biti
Nu te mai poti ascunde, esti mult prea conectat
Nu mai poti sa fii singur, esti identificat
Nu mai poti sa refuzi, nu te lasa sa crezi...
Te invata sa-ti cauti iubirea pe Net
Viata este viteza, nu mai poti sa te-opresti
Te strivesc cei din urma daca incetinesti
Cineva sa opreasca invazia de biti
Cineva sa ne faca din nou fericiti."
 
Fericire-i cand iarba apare,
Fericirea-i ca raza de soare,
Intra in cort si iti mangaie fatza
Aeru-i sarat...
 
Fericire-i o sticla de vin,
Fericire e cerul senin,
Intr-o zi in care ai hotarat
Sa alergi pe camp...
 
Fericire-i cand puiul de om
Vrea in brate si moare de somn,
Fericire-i cand frunzele cad
La un picnic in parc...
 
Fericire e cand ti-amintesti
Cat de fericit esti cand iubesti,
Fericire-i cand dormi tu la ea
Chiar pe canapea...
 Fericire e cand tatal tau
 Te invita la el in birou
Si deschide o sticla de bere,
Prima bere din viata ta.
Comentarii oprite


Ratusca la magazin :)
28 noiembrie 2006, 18:07
Filed under: Personal | Etichete:
Ratusca la magazin:
- aveti class =”xirtireh” href=”http://www.acasa.ro/ class =”xirtireh” href=”http://www.acasa.ro/paine” title=”paine”>paine ” title=”paine”>paine ?
- nu
- aveti paine ?
-nu
- aveti paine ?
- nu
- aveti paine ?
- nu
- aveti paine ?
- nu
- aveti paine ?
- BAAAAAAAA !!! daca ma mai intrebi o data daca am paine iti bat ciocu’
in cuie de tejghea !
- …. aveti cuie ?
- nu !!
  
- aveti paine ?
Comentarii oprite


File de poveste
28 noiembrie 2006, 17:37
Filed under: Personal | Etichete:
Un  vis  de departe uimeste privirea, 
 Culoarea din suflet cunoaste iubirea. 
 Cuvinte nerostite cad ca o ploaie, 
Petale de zambet se zbat pe o foaie... 
Calutul de alb zburda-n suras 
O aripa-ntinsa se-neaca in plans... 
 
Printesa de trefla se-ncrunta in vis, 
Copilul se naste in pumnul deschis.
 
Un joc de fetite vesel danseaza, 
Un cuget albastru fericirea serbeaza. 
 
O floare de colt pe muntele vietii, 
Asterne eternul in roua diminetii. 
Sub soare alearga plete negre de cantec, 
Prin vantul salbatic soseste-un descantec. 
...............................................................
 
Prin codrii de-ntamplare alearga calare, 
Calutul de alb il duce spre soare. 
Prin vai cu taine dulci se rataceste, 
Prin valuri cu sirenele pluteste.... 
........................................................
 
Sunt  ani  de cand batranul rataceste, 
Sunt mii de mari pe care le iubeste! 
Sunt multe piscuri inca neatinse, 
Sunt torte inca neaprinse 
 
Nascut in pumnul de printesa larg deschis, 
Un suflet calator acum s-a stins....  

 

13.06.2006

 

Comentarii oprite


Din nou la CUCA….
28 noiembrie 2006, 17:36
Filed under: Personal | Etichete:

 

 

A doua oara la Cuca Prima cabana , dupa ceva timp, la care te simti in munte Prima cabana, dupa mult timp, la care cabanierul sta la povesti cu tine… si spune multe, atat de multe… multe par ireale, dar mai conteaza? Sunt atat de frumoase! Povesti despre urs, povesti despre cabana (se pare ca a fost a unui neamt care la moartea sa a lasat-o sub juramant actualului cabanier, lui nea Gogu)… povesti despre tineretea si viata lui nea Gogu, lucruri care poate alta data ar fi plictisitoare, sunt atat de placute auzului acum, aici…

 

 

 

Suntem primiti cu glume si un ceai fierbinte nu se stie din ce… suntem invitati sa ne schimbam de hainele ude in camera lui pana cand a noastra va fi eliberata. Ni se prezinta bucataria de unde putem lua oricand ceea ce avem nevoie, cu conditia sa punem la loc asa cum am luat: curat!:)  Ni se face focul in camera si ni se aduce lampa cu carbit, desi suntem rugati sa stam la un pahar cu ei (cabanierul si cei care au grija de cabana) in sala de mese… Nu suntem incomozi si nu ni se impune ce, cand si unde sa facem…

 

Dupa scartaitul pasilor in zapada, se pare ca ne astepta cabana. Stia ca vom veni si ne pregatise o intampinare calduroasa… E mica, e saracacioasa, e veche si nu are lumina sau apa… e frig in sala de mese ( am scris cu ghilimele, pentru ca de fapt nu este sala de mese, este un spatiu micut, cu doua mese, la care poti manca ceea ce ti-ai adus de acasa pentru ca aici nu se ofera spre cumparare nimic. Din bunavointa cabanierului, as fi putut manca o ciorba calda, preparata de ei,  dar nu era momentul potrivit- aproximativ ora 23:00J )… sa revenim… e frig pentru ca plita care incalzea candva s-a stricat… are inca bradul impodobit de la sarbatorile de iarna J… dar e atat de calda si de primitoare!!!

 

 

Am vrut sa scriu despre el, despre munte. Nu am avut ragazul atunci, caci prietenii m-au asaltat cu prezenta lor (placuta, de altfel) neincetat. A trecut deja o saptamana… Multe din gandurile ce-ti trec prin minte atunci, cand il privesti, le uiti… Dar nu pot si n-am sa pot uita niciodata  cu cata dragoste am simtit ca ne ofera privelistile lui atat de incantatoare… Acele stanci reci dar atat de rabdatoare cu anii care au trecut si vor trece, cu toti cei care le-au comentat si le vor comenta inaltimea, duritatea si maretia… Acele rauri care iti soptesc de fiecare data cand vrei sa le asculti povestea drumului vesnic pe care apele lor il parcurg … Acei copaci atat de goi in ochii nostri dar atat de

 

 

plini de amintiri lasate de vreme… Acele poteci prin zapada, unde pasii tai isi striga fericirea la auzul scartaitului acesteia… Toate, toti, totul te imbratiseaza si iti spun ca acele clipe, pe care tu le petreci acum, exista pentru a fi traite la maxim, pentru a fi respirate, pentru a te hrani si a-ti potoli setea… pentru a te iubi sau pentru a-ti zambi strengareste in trecerea lor fugara pe langa tine…

 

 

Simt, chiar simt, cum sufletul meu se hraneste cu tot ceea ce ochii ii ofera si urechile ii traduc… Simt caldura zapezii si a gerului care stange? Ai simtit vreodata caldura gerului care strange? Ai simtit vreodata o lacrima fierbinte de fericire pe obrazul atat de inghetat incat te doare? Ai iubit vreodata atat de mult incat sa vrei sa te opresti acolo, atunci si sa nu mai respiri? Poate ca da. Poate ca in alte imprejurari…

 

 

Am respirat aerul acela cu atat lacomie incat mi-era teama ca ceilalti sa nu se sufoce! Am imbratisat muntii cu privirea de atatea ori si cu atata dorinta, incat mi-era teama ca iubitul meu sa nu devina gelos! Le-am vorbit atat de mult apelor si copacilor in gand, incat mi-era teama ca prietenii sa nu ma creada nebuna! ;) Am fost atat de ametita de fericire incat mi-era teama sa nu lesin, iar zambetul de pe fata mea spunea atat de multe lucruri incat mi-era teama sa nu dezvalui tuturor inima mea!!!

 

 

Ai vrea sa stii cum e sa mananci cu atata pofta de parca nu ai mai fi facut-o de zile intregi? Ai vrea sa stii cum e sa asculti vantul si povestile unui cabanier batut de vreme? Ai vrea sa vezi cum lumineaza lampa cu carbit si sa auzi cum pocneste lemnul in soba? Ai vrea sa uiti cine esti, de ce, cand, cum, unde? Ai vrea sa fii eu? Iti doresc!!!!! Mult succes !!!!!! ;)

 

 

 

 

 

21-22 februarie 2004

 

Cuca

 

Comentarii oprite


Clipe de mult trecute…
28 noiembrie 2006, 17:35
Filed under: Personal | Etichete:

Munte la Miorita Din greseala Ajunsa la Valea Dorului raman dezamagita! Cabanier… rece, neprimitor….manele… priveliste-nu! Teama de necunoscut, pe munte, iarna, ne intoarce deci la Miorita…. traseu banal si totusi frumos!

 

 

Munte la Miorita! Primul meu traseu acum aproape 7 ani!!! Frumos! Primii pasi prin padure, primele clipe in care simt ca nu mai pot si vreau sa cedez! Prima satisfactie pe care mi-o aduce el, muntele, cand zaresc cabana unde stiu ca imi voi odihni picioarele. Primele cantece de munte pe care le iubesc la prima vedere, primul cabanier care canta si bea cu noi… Prima oara cand aud viscolul cum bate in geam, cand simt pustietatea cum loveste cabana… Prima data cand dorm intr-o camera cu prici, in patul de deasupra….si sunt atat de incantata!:)) Primele lacrimi de plecare, pentru munte, si prima apasare la gandul ca nu il voi revedea curand….

 

 

Atunci am descoprit o parte, o mare parte, din acel ceva ce imi lipsea atat de mult! Atunci am stiut ca vom ramane legati pentru totdeauna, ca ma va asculta ori de cate ori voi dori sa-i vorbesc si ma va mangaia cand sufletu-mi va cere mangaierea! Atunci am simtit pentru prima oara caldura zapezii si a vantului din padure…. atunci am zarit pentru prima oara copacii zambindu-mi si am auzit primele sunete ale tacerii…. atunci am iubit pentru prima data raceala unei stanci… Atunci am vazut pentru prima oara stelele sperantei pe cerul incarcat cu ganduri… Atunci m-a salutat prima oara din mers timpul… care trece grabit pe langa noi…

 

 

… acum, din nou la Miorita!

 

 

Nu mai e de mult cabanierul care canta si bea cu noi, nu mai auzi de mult viscolul batandu-ti in geam, nu mai simti caldura cabanei si nu mai asculti cantece de chitara!

 

Totul s-a schimbat atat de mult! Doar gandul meu va trai vesnic alaturi de primul pas in padure, de prima mangaiere a stancilor reci, de primul zambet al zapezii si prima lacrima din coltul ochiului…. Doar sufletul meu a ramas acolo, in camera de demult, vesnic luminat de soarele orbitor din acea prima dimineata pe munte….  si doar privirea mea va pastra prima fotografie a mesei pline de prieteni, band vinul rosu de tara, fumand tigari ieftine si cantand minunatele cantece ale lui, ale muntelui… ignorand primul salut in trecere al timpului…

 

 

 

22 nov. 2003

 

Comentarii oprite


Un joc de RUMMY langa soba…
28 noiembrie 2006, 17:35
Filed under: Personal | Etichete:

Un joc de rummy langa soba! Un cabanier cu sotia si alte doua persoane… O cana de vin, o melodie cu Andries, o tigara si eu! Si MUNTELE!!! Alb si misterios ca intotdeauna! Cu crestele si vaile sale cu capre negre care se uita mirate cand o telecabina trece pe langa ele cu carnati afumati si pastrama atarnate afara la cabana Un pui de ciobanesc de numai 6 luni (care manaca de trei ori mai mult decat un om intr-o zi) si doi salvamontisti Doua cruci. Trist dar adevarat. La numai 28 de ani, respectiv 30, s-a terminat totul acolope munte Oare au regretat? Eu as fi facut-o, desi il iubesc. Recunosc! I-am multumit ca m-a iertat si i-am promis ca nu-l voi provoca. Stiu ca nu iarta !

 

 

 

O sala de mese cu harta pe un perete. Un gin, o bere si iar o tigara si eu. Cu  8 prieteni in jur!? Cu un frate mai mult sau mai putin nebun si un iubit Cu glume, rasete si o melodie de Beatles Cu amintiri si planuri de viitor! Cu ganduri fugite aiurea si chemari pe nume ale prietenilor care le aduc inapoi O fotografie… Pentru totdeauna! Pentru zilele si noptile cand ma voi gandi la munte. Pentru momentele cand nu voi mai avea prieteni, pentru clipele cand imi va fi greu sa zambesc si  sa spun cu atata usurinta un banc De-ar fi fost si un cantec la chitara!…  Si pletosii care m-au invatat ce e muntele

 

 

Un cer inadins presarat cu sute de mii de stele, una mai frumoasa decat cealalta! Un negru infiorator al noptilor la munte, sagetat cu violenta de albul zapezii O tacere atat de adaca si pura, tulburata doar de vantul care incepe sa bataSi departe, foarte departe, luminile orasului care misuna de viata 

 

 

O camera plina de caldura sentimentelor noastre 11 paturi batrane care ar avea atat de multe de spus, nelipsita soba si noi Ne privim, ne zambim, ne vorbim. Poate ca fiecare dintre noi se gandeste cat timp vom mai fi impreuna Poate ca toti ne intrebam unde se afla sfarsitul si unde ne aflam noi fata de el Poate ca ne iubim sau ne uram acum!

 

 

 

Un soare superb peste stancile mirese. Un bocanc infipt in zapada si ambitia de ajunge cea dintai la destinatie Fara oprire! Calcaiele incinse si mainile transpirate! Ochii inlacrimati de albul dureros si buzele uscate de sete Si ajung! Reusesc Stau pe stanca rece si imi privesc urmele pasilor. Stiu ca peste ele vor trece altii si le vor astupa Stiu ca vor ramane doar in amintirea mea si a lui a MUNTELUI!

 

 

Orasul plin de zgomotul masinilor, de pasi pe asfaltul rece si tare, de tot felul de discutii banale O gara aglomerata si un tren care vine si pleaca grabit Si departe, departe sunt crestele si vaile sale, cu caprele negre si tacerea fara mine!  

 

 

1-2 martie 2003

Caraiman

Comentarii oprite


Cu intarziere
28 noiembrie 2006, 10:53
Filed under: Personal | Etichete:

Gata Mai sunt doar 4 zile si trebuie sa ma mut (sa ne mutam: eu, frate-meu si cumnata -mea)! Nu mai am amintiri, nu mai am putere sa le am sunt . Deprimata, obosita si mi-e frica.

 

Era week-end-ul in care trebuia sa invat pentru testul de miercuri. Nu am pus mana pe nimic! Nu pot! Nu mai pot! E prima oara cand mi se intampla sa nu reusesc sub nicio forma sa-mi revin, sa-mi impun sa fac ceva! Azi nu m-am putut controla! Si la modul asta nu mi s-a mai intamplat niciodata.

 

Simt ca pur si simplu nu mai am unde sa gasesc putere. Nu plang! Nici macar sa plang nu pot. Atat sunt de obosita! Parea sa functioneze, sa ma fi obisnuit cu gandul si sa ma fi resemnat!
 De maine n-am sa mai am nici calculator so nici net, nici blog, nici mess, nici nimic acasa!
 Iar la birou sunt atatea de facut si atatea de invatat!

 

Iar in viata mea sunt atatea de pus la punct si de rezolvat. Sunt atatea intersectii nedirijate in care nu stiu cui sa acord prioritate, sunt atatea trenuri care vin si pleaca din gara sufletului meu, sunt atatea cuvinte sparte in mintea mea!

 

Ma urasc pentru ca sunt atat de fricoasa uneori, dar in acelasi timp ma iubesc pentru ca am stiut sa trec prin multe, prin toate (si buna si rele) pana acum

 Nu-mi doresc la sfarsitul acestui an decat liniste! A fost prea plin de prea multe! 
 
Vreau sa zambesc in noaptea aia pentru ca anul s-a sfarsit! Vreau sa am puterea in noaptea aia sa imi pun dorinte pentru anul ce va urma. Sau nu? Nici nu stiu daca mai vreau sa-mi pun dorinte!
 
PS: Postul are o intarziere de doua zile, intrucat, dupa cum se stii, weblog a avut ceva probleme.
Intre timp, au mai ramas doar 2 zile si la examen am renuntat pentru moment!
Comentarii oprite


Zi plina
16 noiembrie 2006, 20:41
Filed under: Personal | Etichete:

Nu am mai avut de mult o zi atat de plina! Daca stau bine sa ma gandesc nu am mai avut niciodata o zi atat de plina. Spun asta probabil pentru ca nu am mai facut niciodata atat de multe lucuri de om matur intr-o zi.

 

Si-am sa ma deschid in seara asta mai mult decat de obicei! Simt nevoia sa o fac!

Sa incep cu inceputul!

 

First of all, ziua a inceput la tribunalul bucuresti unde este acum Judecatoria Sector 5 – unde m-am prezentat la 9 am, pentru divort! Dumnezeule, munca intr-o astfel de institutie este la fel de dificila si neplacuta (cred eu) ca cea intr-un spital! Atata lume nefericita, incrancenata, cu atat de multe probleme! Atat de multa ura, resemnare, incruntare la un loc, face din ea un loc atat de rece!

Nu mai povestesc aventurile prin care am trecut (numarul 36 pe ordinea de zi, buletin uitat acasa de actualul viitor sot al meu, etc)!

Ok, concluzia: astept Hotararea de Divort. Divort cu acordul ambelor parti. Cu ideea de despartire sa zicem ca m-am obisnuit, dar ideea de esec, de greseala inca persista si probabil va ramane pentru totdeauna! Sper si vreau doar sa fi invatat din toata povestea asta! Sper doar sa imi serveasca drept o experienta unica dar cu rezultate pe viitor. E greu, de ce sa nu recunosc! Cu doar un an in urma credeam ca am facut alegerea potrivita, puneam pe balanta lui 2005 ca si realizare, casatoria, asteptam de la ea alta viata, mai mult, mai bine 

 

In al doilea rand, azi am asistat (participat) la prima sedinta pe parte de Calitate. Cu doar 3 saptamani in urma, am fost anuntata ca voi fi Ofiterul de Calitate din partea Departamentului Comercial. Cum am primit vestea? In 3 feluri: cu surprindere (nu ma asteptam, mai ales ca a venit din partea unei persoane care nu mi-a aratat aprecierea sa de-a lungul colaborarii noastre), cu bucurie (pentru ca am considerat-o o provocare extraordinara si o sansa imensa spre altceva, spre mai mult, spre mai bine+un merit dupa 4 ani), cu tristete (pentru ca a fost perceputa de o parte din colegi ca fiind un favoritism si nu un lucru pe care il meritam- cu ocazia asta am constatat inca o data ca pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti). So azi m-am prezentat la sedinta (direct de la tribunal, cu inima cat un purice)! Lucruri total noi pentru mine, informatii total necunoscute, ce mai, am picat ca musca-n lapte! Nu pot sa spun ca am inteles mai mult de 30% din ceea ce s-a discutat, nu pot sa spun ca mi-erau cunoscute mai mult de 10% din cele discutate, nu pot sa spun decat ca nu a fost simplu deloc! Dar in acelasi timp atat de incitant! Sunt (si probabil voi mai fi o buna perioada) stresata, sunt si voi fi in ceata, dar sunt convinsa ca la un moment dat, eu voi fi cea care se va ridica de pe scaun si va spune totusi, parerea mea este ca ar trebui sa facem asa. Vreau prea mult lucrul asta ca sa nu-l pot face!

Si tot la acest al doilea rand cred ca as mai putea pune faptul ca voi participa la primul audit intern din viata mea, ca habar nu am ce voi face sau ce ar trebui sa fac, ca am inceput sa citesc Standardul de Calitate si urmeaza procedurile departamentului auditat Si cand te gandesti ca, la origini, sunt om de litere, am inclinatii spre a scrie si a citi, spre romantism si sentimentalism! J

 

Sa trec la punctul 3 de pe ordinea de zi? Nu e atat de important ca celelalte doua, dar pentru mine, e o realizare! Si poate si pentru altcineva ar fi! Ideea e urmatoarea: desi am lipsit de la birou mai mult de jumatate de zi (pentru ca noi avem momentan doua sedii unde exista birouri iar sedinta a fost la celalalt, si nu la cel unde am eu biroul si calculatorul), am reusit totusi sa imi termin in timp util tot ceea ce aveam de facut. Pentru a se intelege mai bine, nu am predat inca nimic din vechile atributii (desi si inainte eram supraincarcata) , am preluat noi si total necunoscute atributii si reusesc inca sa le duc la bun sfasit pe toate! E adevarat ca probabil nu pentru mult timp, intrucat solicitarile pe partea de Calitate, cresc pe zi ce trece, iar timpul pe care il pot aloca celorlalte atributii scade considerabil!

 
Ca o concluzie, zi plina, obositoare, dar full of satisfaction! (exceptand binenteles sentimentul de esec, de la care prefer insa sa iau tot partea buna!)

Sper doar. Sa visez frumos! J

PS: Am considerat ca merit o bere dupa asa o zi! N-am gresit, nu? J

Comentarii oprite


Leapsa pe profesori
15 noiembrie 2006, 17:41
Filed under: Personal | Etichete:

Cam greu cu profesorii, pentru ca sincer nu cred ca sunt 5 care sa ma fi marcat! Asta pentru ca marcat , in conceptia mea, inseamna mult!

 

 

Am sa incerc totusi! 

1.Pe primul loc, si de asta sunt absolut sigura si pot spune cu mana pe inima ca, da, m-a marcat, este tovarasa invatatoare , Mirela Parscoveanu! Ea a fost cea care mi-a deschis practic toate drumurile! Desi eram abia a doua serie pe care o prelua (era o pustoaica, daca stau acum sa ma gandesc- 22-23 de ani, ceva de genul asta), parea ca are experienta de o viata in a sprijini, incuraja, invata, corecta elevii sai! Ea mi-a dat premiul II in calasa I si a II a (in loc de I, dar nu mai conteazaJ), tot ea m-a trimis la olimpiade, ea mi-a dat de invatat in clasa a III-a referate (in caz ca ati uitat, cu referatele se incepea prin a V-a) si multe alte lucuri. A fost pentru mine o persoana care a contat foarte mult.

2.Profa de Romana din 5-8, Pogangeanu (Pogangica, Patlagica, in functie de dispozitia si simpatia fiecaruia), care la fiecare ora, dar la fiecare ora, ma scotea sa scriu lectia pe tabla. Ea dicta si imi scria mie in caiet, iar eu scriam pe tabla, pentru ca dumneaei avea alergie la creta. Si in plus, ma mai punea din cand in cand sa si rezolv cate o analiza, pe care, fie vorba-ntre noi, le visam si noapte. Le mai stiu si acum, nu de alta, dar tare mult mi-a placut gramatica! Partea nasoala era ca dupa fiecare ora de romana ma durea mana!:)

 

3.A fost profesorul de mate din liceu, Boiangiu (caruia ghiciti cum ii spuneam), care ne-a disperat pe toti un an de zile cat am facut cu el, pentru ca trebuia sa stim matematica la perfectie, iar noi eram sectie de Uman si inchipuiti-va cat de mult ne placea. Nu mai spun cati corijenti au fost la el!

 

4.Profu de Biologie, din 5-8, Tantagoi (chiar asa il chemaJ), care ora de ora, se aseza in fata primei banci de pe randul din mijloc si se scarpina (aproape toata ora) la…. unde credeti? Ati ghicit ! Pustani fiind, cea mai mare parte din noi, ne amuzam, dar pe colegul din banca aceea (Vladut), il dispera gestul acestuia. Nu de alta, dar dupa o perioada de scarpinat, lua de pe banca penarul acestuia (pe vremea aia aveam penare ) si incepea sa se joace cu el! J

 

5.Si in ultimul rand, dar nu cea din urma, am s-o mentionez pe diriga din generala (profa de mate), al carei nume, sper rusinea mea, nu mi-l amintesc, unica prin palmele pe care le dadea baietilor (mai ales celor de la alte clase) care faceau nazbatii (cum ar fi atinsul pe fund si in alte parti ale corpului, al colegelor de la E-adica noi)!!! Si mai facea 2 lucuri: ori ii lua de gusa, ori de perciuni! Nu vreti sa stiti cum fugeau, dupa o periaoada, baietii de la alte clase de fetele de le E!:) Bine, si in afara de asta, a fost o profa si o diriga extraordinare: metoda de predare super, ne tinea intotdeauna partea in cancelarie , se ocupa de noi…. ce mai! SUPER!

 

 

Si… cam asta ar fi!

 

Comentarii oprite


Hipermarketuri
11 noiembrie 2006, 21:37
Filed under: Personal | Etichete:
Dumnezeule, sunt un mare pericol public hipermarketurile!
Nenumarate lucruri pe care le iei fara sa le vrei, fara sa iti trebuiasca, fara sa constientizezi ceea ce faci! Mai era putin si imi cumparam lustra ori lampa in seara asta desi, fie vorba-ntre noi, nu am unde sa o pun!!!! ;)
"Doar" 2 mil. (rol) in seara asta! Pe ce? N-as putea sa spun! :)
Am luat si am pus in raft de-atatea ori in seara asta, incat mi se parea la un moment dat ca e un nou sport! Invingator la punte: HIPERMARKETUL!
Daaar… ce minunat lucru mi-am luat: Catalin Crisan "Vorbeste marea"!!! Nu credeam vreodata ca o sa imi placa, nu credeam vreodata ca o sa las la o parte CD-uri cu muzica "MTV" pentru Catalin Crisan ! M-am schimbat mult! Si imi place! :) E chiar frumos CD-ul!
 
"Cine te-a trimis la mine dragoste/ Nu ti-a spus ca te-asteptam demult sa vii…"… :)
"Seara, aduna marea,/ Urma, pasilor tai"….
 
Super!
 
M-am uitat in seara asta in voie la tot ceea ce nu m-am uitat pana acum vreodata! Am stat atat cat am vrut, am luat exact ce am vrut (bine, exceptand lucrurile pe care le-am luat din raft si le-am pus inapoi:)….
Sper ca voi fi fericita!
 
"Doar noi doi vom fugi iar de lume/ Si din nou vom fi fericiti.
Amandoi vom avea doar un nume/ Acela de-ndragostiti…."
 
"Lumea noastra-i numai o floare / Si petale din dragoste ia…."
 
Seara buna!
 
Comentarii oprite



Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X