rainyme

Gata! M-am decis. Ma gasiti aici: http://randuri-noi.blogspot.com/.
Mi-a parut bine!
Rainy

“M-am întâlnit cu Iarna la Predeal…
Era-mbrăcată ca şi-acum un an,
Cu aceeaşi albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman…

Călătoream spre ţara unde cresc
Smochine, portocale şi lămâi…
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Şi canapeaua roşie de pluş,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuş,
Un vag susur de samovar rusesc…

Şi-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte…
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm -
Din patria lui Ibsen şi Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Şi căldură,
Înfriguraţii cer… Literatură…
Şi m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în ţara unde cresc smochine,
Curmale, portocale şi lămâi,
Şi din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Şi m-am întors cu Iarna-n Bucureşti…

O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare eşti,
Ce bună eşti,
Ce caldă eşti!…”

Ce dor mi-e de tren!….

…faptul ca daca voi pune de acum inainte pe blog ceva ce am mai pus este pentru ca de cand au “renovat” astia weblogul mi-au zapacit articolele si tot blogul!

In primul rand ca nu m-am putut loga cu adresa de mail pe care o stiam ci a trebuit sa ma loghez cu alta pe care nu vreti sa stiti cum am aflat-o!

In al doilea rand ca tema de pe blog a disparut cu desavarsire si nu mai stiu sa o caut!

In al treilea rand mi-au transformat categoriile in etichete si nu mai stiu unde sa gasesc nimic din ce am publicat!

Si in al patrulea rand, am gasit deja articole mai vechi ce apar de doua ori pe blog, habar nu am de ce!

Si asta e cea am gasit pana acum! Ce-o mai fi aici, Dumnezeu cu mila!

Anul trecut de 1 decembrie ieseam la beculete si la restaurant cu prietenii. Anul asta am stat acasa cu mititelul.

Pe 30 i-am sarbatorit prima lui zi: Sfantul Andrei. Nu i-a prea priit. A fost agitat si marait toata ziua. Speram sa-i priasca urmatoarea sarbatoare.

Pe 12 decembrie implinim 3 luni. Mami le numara si le-ar inmulti daca ar putea numai sa il vada mare pe pitic ca sa-i spuna ce-l doare si de ce plange.

De maine tati pleaca la serviciu si ramanem doar noi doi. Sper sa ne descurcam. Suntem foarte mofturosi la masa, mancam greu si cu agitatie, iar saptamana trecuta nici nu am luat in greutate minimul necesar. Pe deasupra cred ca avem si o dermatita atopica si asta ne da o stare si mai agitata. Maine mergem la doamna doctor sa ne vada si sa ne sfatuiasca.

In rest, radem, gangurim si ii certam pe mami si pe tati cand avem ocazia. Nu ne-am descoprit inca manutele ca sa le analizam si sa le bagam in gurita.  Probabil curand! 

Cam atat din lumea noastra. Va mai dam vesti cand putem.

Semnat

Mami si Piticul

A trecut ceva vreme de cand aveam doar 11 saptamani. Suntem deja in cursul celi de a 20-a saptamani si am ajuns  [dupa noile masuratori J ] la jumatatea sarcinii. Peste cateva zile intram in saptamana 21 si cica de acum incepe greul!

Nu stiu sa spun daca se acutizeaza sentimentul de viitoare mama, dar cu siguranta se acutizeaza temerile de genul “oare cum ma voi descurca”, “oare vom mai putea face ceva fara sa luam in calcul si copilul”, “de unde voi stii de ce plange”, “daca se intampla ceva pana sa nasc…”  … si alte asemenea intrebari “existentiale” pe care, probabil, si le pun toti viitoarii parinti. Cand il simt insa pe bebe-copchilu’ (mai nou asa il cheama) miscandu-se, facand tumbe si ce o mai face el pe acolo, zambesc instantaneu. Uit orice si zambesc. Si credeti-ma ca e o chestie instinctuala. Sunt ca un mic catel al lui Pavlov: loveste copchilu’-zambesc! Simplu. J

Azi e cam agitat. L-am agitat dimineata cand era sa ma busesc in trafic. I-am cerut scuze, dar se pare ca nu iarta atat de usor. Seamana cu taica-sau! J Sper sa nu se razbune vineri, cand avem ecografia morfo-fetala, si sa nu ne arate nici atunci ce are intre picioruse. Nu de alta dar deja ne-a facut-o de doua ori! Si as vrea totusi sa aflu ce sex are dumnealui copchilu’, ca sa linistim prietenii curiosi si rudele carcotase. J

In rest, suntem bine. Crestem, crestem, crestem. Eu inca nu am luat in greutate prea mult pentru ca se pare ca asimileaza bebe. La fiecare ecografie imi spune domnu’ doctor ca ce mare e! Pai si eu ce sa fac dom’ doctor, daca seamana cu taica-su? ))))

Starile de nervozitate au mai trecut. Pot spune ca m-am mai stabilizat din punct de vedere psihic. Fizic, ma cantaresc in fiecare zi, mai mult nu va spun. J Ma plimb cat de mult pot si incerc sa fiu cat pot de activa. Nu-mi place sa stau degeaba, in repaos. Ma plictisesc si ma enervez. Ma apuca ganduri si intrebari. J

Burtica e din ce in ce mai grea si ma intreb sincer, in fiecare zi, cum va fi la 8-9 luni.  Obosesc repede si suflu greu. Nu-I simplu, dar e totusi placut.

Si pentru ca in proces  a fost si este implicat si tati, trebuie sa stiti ca el se comporta minunat. Ma distreaza enorm atunci cand se oftica pentru ca eu il simt pe bebe-copchilu’ si el nu. )))) A reusit si el sa-l simta de doua ori si era in culmea fericirii. )) Acum asteapta sa vada cum se misca burtica la tumbele lui bebe, caci tocmai l-am anuntat azi ca se poate vedea daca esti foarte atent. Urmeaza sa ma distrez cand se va oftica din nou, caci cu siguranta nu-i va fi prea usor sa observe. La mine e mult mai usor pentru ca il simt.

In scurt timp plecam in concediu. Sper sa-i placa lui bebe concediul in Bucovina caci el a fost motivul alegerii acestei destinatii. J Mergem la aer curat si manastiri ca sa iasa din ele unul sanatos si pios. )))) Sa semene cu parintii, deh, mai ales la piosenie! )))))))

Va salutam!